concerte viitoare

10 minute cu Ian Anderson de la Jethro Tull

sursa: Rock FM

Înaintea concertului Jethro Tull performed by Ian Anderson, prezentat de Rock FM, eveniment ce se va defășura marți, 21 februarie, la Sala Palatului, legendarul Anderson a acordat un interviu exclusiv, de fix zece minute, pentru Rock FM.

Rock FM: Salut! Este o mare onoare să pot discuta cu tine.

Ian Anderson: Salut, fără probleme! (râde)

Ești pregătit să începem? Avem 10 minute la dispoziție și o mulțime de subiecte.

Start!

Nu este pentru prima oara când ajungi în Româia. Ai păstrat ceva amintiri de la precedentele vizite?

Eeeeei. În primul rând, mâncarea! Cred că ultima oară am fost în București, am fost surprins să găsesc undeva lângă hotel un restaurant indian. Chiar nu mă așteptam. Multe culturi sunt vizibileîn București. Nu am apucat să văd foarte multe când am venit cu treabă. Mai mult hoteluri și aeroportul. Însă acum ceva ani am venit în România în vacanță și atunci am vizitat destul de mult. S-au schimbat multe de la prima mea vizită. Și aici vorbesc despre faptul ca afluența de turiști e mai mare, imaginea Bucureștiului este alta… multe magazine de lux. Puțini oameni cred că-și permit să intre acolo. Aparența nu are niciodată legatură cu situația reală a unui fapt. Mult lux pentru puțini oameni. Însă așa este și în Londra, Paris, New York. Un contrast mare între pătura de sus și restul, format din oameni relativ săraci.

Vorbește-mi, te rog, despre noul tău album. Urmează să apară în martie, Jethro Tull and String Quartet

Ei bine, în urmă cu un an am început să fac o listă cu piese pe care aș vrea să le înregistrez cu un cvartet de coarde. Ceva care să poată să sune mai clasic, fără chitare, fără tobe sau bas. Voiam ceva pur. Simplu. Puține voci, ceva flaut, pian… Am ales piesele și am lucrat la ele până am reușit să găsim formula potrivită pentru orchestrație. Am înregistrat în septembrie în douăbiserici, de fapt, în două catedrale.

Mulți artiști rock caută din când în când să transforme piesele în ceva cu sound de muzicăclasică. De unde dorința asta? Deja e o idee pusa in practica de Scorpions, Deep Purple, Metallica, Malmsteen și o mulțime de alți muzicieni.

Cred că legătura este evidentă. Avem influențe serioase. Principale sunt două: prima e blues-ul, care a dus la apariția rock and roll-ului. Cea de-a doua este muzica clasică. Atât pentru americani, cât și pentru europeni. Am învățat multe din muzica clasică, și despre compoziție, și desprestructură sau dinamică. Astfel am facut totul mai interesant. Este plictisitor să cânți mereu liniar, fără nuanțe. Am mers săptămâna trecută să îi văd pe Black Sabbath. Sunt niște eroi ai muzicii. Însă ei nu au vrut să se folosească de ceea ce am învățat toți din muzica clasică și toate piesele lor sunt cântate mereu la o intensitate constantă. Treaba asta plictisește. Același volum… asta este natura muzicii lor. Însă simțeam nevoia de altceva.

În urmă cu câțiva ani ai organizat un concert caritabil pentru a încerca salvarea unei catedrale din Anglia. Una dintre cele mai vechi din lume. Printre invitați a fost și Bruce Dickinson (Iron Maiden). Am urmărit filmările apărute pe internet de sute de ori. Sunt curios: catedrala a fost salvată?

În fiecare an organizez două, trei astfel de concerte în catedrale. Indiferent de programul de turneu, găsesc timp pentru câteva concerte. Chiar pe decembrie 2016 am cântat în trei catedrale. Vreau să încerc să ajut ca tradiția să meargă mai departe. La fel și povestea minunaților arhitecți și constructori. Toate aceste clădiri trebuie susținute de oameni. În Anglia, statul nu întreține bisericile. Nu există o lege nici măcar pentru monumentele istorice care țin de Biserică. Statul nusponsorizeaza Biserica, așa cum se întâmplă în unele țări europene. În Anglia, Biserica plătește pentru întreținerea catedralelor. Iar eu încerc să ajut cât pot de mult. Nu fac asta pentru ca sunt creștin. Nu sunt creștin! Cred în personajul istoric Iisus Hristos, cred în învățăturile Bibliei, însă eu sunt mai curând un pragmatic. Religia este o parte importantă a culturii unei țări, iar eu fac ce pot ca să ajut. Însă asta nu înseamnă că urmăresc „Mântuirea” (râde). Nu fac asta având ca scop să fiu primit cum trebuie de Sfântul Petru la porțile Raiului.

Să nu spui asta în România, pentru că or să-ți interzică concertele!

(râde) Treaba este că Biserica există în toate locurile în care am cântat eu. Sunt preoți care înțeleg și alții care nu înțeleg ce fac eu și de ce fac eu ceea ce fac. Problema este cu cei care au viziuni extreme. Creștinii Evanghelici au viziuni extreme și te atacă din orice motiv. Există oameni care nu vor să vadă adevarul. Pot să fac parte din ceva fără să îmbrățișez în totalitate acel lucru. Sunt un om care sprijină căsătoriile gay, însă eu nu sunt gay. Sau cel puțin ultima oara când amverificat, nu eram (râde). Sunt un om care vrea sa ajute arheologia. Iubesc dinozaurii. Însă nu sunt o reptilă cu gâtul lung și dinții ascuțiți. Religia reprezintă un lucru important și sunt interesat de toate aspectele ei, însă eu nu sunt creștin. Sunt curios și vreau să știu totul. Vreau să înțeleg Biblia și mesajul creștin. Dar nu vreau să se aștepte nimeni să fiu altceva decât sunt. Accept doar ceea ce vreau eu!

Ce se întâmplă în clipa asta cu Jethro Tull? De ce ai hotărât să vă opriți în 2014? Ai de gând să mai cântați împreună?

Jethro Tull a luat naștere în 1968. Managerul nostru ne-a dat numele și am fost rușinat când am aflat că acest nume este al unui personaj real. Însă am scris istorie sub numele ăsta și așa a rămas. Au trecut prin gașca aproape 30 de oameni, deci o reuniune este imposibilă. Mai ales că unii sunt morți, alții nu se mai pot deplasa, iar alții nu au mai cântat de mulți ani. Tu și mulți alții vreți să știți dacă voi mai cânta alături de Martin Barre. Iar răspunsul este că nu știu. El este ocupat cu proiectele sale, eu merg cu proiectul meu in care cant piese Jethro Tull. Pe afis este trecut si numele meu, însă mulți nu mă știu după nume. Așa că sunt nevoit să trec și Jethro Tull. Ei știu că Jethro Tull este tipul care cântă la flaut.

Ce cântă Jethro Tull? Rock, pop-rock, progressive-pop? Unde poți încadra stilul vostru? Ați câștigat și premii pentru rock, și pentru metal, și pentru pop, și pentru progresiv…

În 1969, presa descria stilul nostru drept progressive-rock. M-am gândit că este o formulă bună. Chiar mi-a plăcut. Reprezentam o nouă generație ce căuta să îmbogățească alte forme de muzică existente la acea vreme. Progressive-rock era o definiție bună. Insă acum cred că folk-rock e mai aproape. Dar este greu să descriu… am fost și hard rock. Dar mai greu. Sabbath sunt, clar, hard. Dar eu am cântat mult acustic și am folosit tot felul de stiluri și nuanțe. Am căutat orchestrații speciale, am folosit orchestre… suntem o gașcă de rock. Însă progressive-rock e cel mai aproape. Cred că și folk-rock. A nu se confunda cu prog-rock! Acolo treaba stă altfel. Yes, EL&P… ei cântau prog-rock. Noi progressive-rock. Asa este corect. Ne oferă o viziune mai generoasă.

Care crezi ca este secretul longevității muzicii Jethro Tull? Mulți artiști apar, ajung uriași peste noapte și apoi dispar în câțiva ani. Nu mai apare nimic durabil.

Dacă privești în urmă la ultimii 50 de ani ai istoriei rock, o să găsești o mulțime de muzicieni care încă mai cântă. Sunt foarte apreciați. Unii chiar mai mult decât în trecut. Muzica este foarte bună și cred că de asta rezistă.

Mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat. Mă bucur foarte mult că am putut discuta. Au trecut incredibil de repede cele 10 minute.

Ne vedem la București. Te aștept la concert.

Cu siguranță o să fiu acolo!